ridimensional. Avem insa o "compensare": creierul este
un sistem extrem de puternic. El va folosi orice fel de informatie suplimentara
pentru a construi modelul tridimensional. Va fi descris mai jos un exercitiu
pentru incepatori pentru a demonstra asta.

Trebuie sa privim la televizor cu un singur ochi, intr-o camera fara nici o sursa
aditionala de lumina. Suprafata sticlei ecranului trebuie sa fie absolut
invizibila (sa nu existe absolut nici o reflectie de lumina pe ea). Trebuie sa
stam in fata unui ecran normal, la cel putin 3 metri distanta (conditia este de a
nu putea sa percepem punctele care constituie imaginea). Pe ecran trebuie sa fie o
scena familiara, luata din realitatea externa comuna, cu perspectiva normala (nu
teleobiectiv, nu superangular) iar imaginea trebuie sa se schimbe lent.

Daca, in aceste conditii, privim ecranul cu un singur ochi, dupa ceva antrenament,
vom vedea o imagine tridimensionala.

Sunt citeva observatii importante:
- persoana trebuie sa fie relativ tinara (sub 40 de ani de exemplu), intr-o stare
fizica si psihica foarte buna
- in jur trebuie sa fie liniste
- secventele care se vad sa aiba o schimbare lenta astfel ca, in timp, sa existe
date suplimentare despre pozitiile si formele elementelor imaginii.
- persoana care se antreneaza pentru a vedea "stereo" trebuie sa exploreze lent
fiecare element al imaginii pentru a ajuta creierul sa ghiceasca pozitiile,
formele si dimensiunile elementelor. Se mai cere si o imagine de foarte buna
calitate.

Acest experiment dovedeste in mod direct ca functia de baza a creierului este de a
construi modele tridimensionale.

Generarea de catre creier de modele tridimensionale dintr-o imagine plana este
cunoscuta de foarte multa vreme. Problema a aparut odata cu dezvoltarea comertului
cu picturi, in urma cu multe sute de ani. Astfel, un pictor obisnuia sa picteze la
inceput prim planurile si mai tirziu fundalul. Un pictor bun avea in cap intreg
modelul tridimensional astfel ca fundalul se conecta perfect cu prim planul chiar
daca fundalul era pictat dupa un lung interval de timp. In unele picturi, fundalul
sau unele componente ale picturii, pot sa nu se cupleze perfect intre ele (pictor
slab) si asta era vazut de initiati (pretuitori sau critici de arta) privind
pictura cu un singur ochi.

Pictorul Rembrandt a pictat scene cu persoane grupate. Totusi, unele persoane din
grup puteau fi mai aproape de privitor, altele ceva mai