navigatie, asociate
cimpului magnetic terestru, ar fi inregistrate intr-un model poveste (echivalentul
unei harti), atunci balena ar putea sti cum sa se reintoarca la punctul de start,
derulind "banda" inapoi si comparind modelul poveste cu IR generat de interactia
directa cu realitatea externa.
Daca asta ar fi metoda, ar putea sa existe un transfer al acestui model de la o
balena care a facut acel drum la alta care nu l-a facut inca, prin acel "cintec".
Pare fascinant dar si verificabil experimental.
E.T.A. 28: Operatii extrem de complicate pe modele imagine
(mersul, sariturile, cataratul in copaci), la oameni
Se va aplica teoria pentru a vedea cum se desfasoara exact mersul, sariturile si
cataratul in copaci la oameni. Conform teoriei, o actiune asupra realitatii
externe (cum este mersul) presupune existenta unui model de actiune cu bataie
lunga (ZAM). Acest model contine planul aproximativ al actiunii. ZAM-ul va
construi si activa un numar practic nelimitat de modele locale (ZAM si AZM),
pentru a-si atinge obiectivele.
Un ZAM local va simula, deci, miscarea piciorului pentru primul pas. Daca, in urma
simularii, pasul se poate face cu succes, atunci ZAM va activa actiunea asupra
realitatii externe. Piciorul se va misca in acelasi fel in care s-a "miscat"
"piciorul" in timpul simularii. Nici o miscare nu se va face daca nu a fost
simulata cu succes mai inainte.
Sa vedem si cazul sariturilor. In fata unui obstacol care trebuie sarit, creierul
va face o simulare a sariturii. Daca saritura simulata reuseste, atunci ea poate
fi facuta si in realitatea externa, activind modelul care a facut saritura
simulata reusita. Daca simularea nu reuseste, nu va exista model care sa
activeze muschii corpului si deci, acea fiinta va fi blocata sa actioneze. Acest
lucru poate fi experimentat de oricine.
Exemplu: incercati sa sariti peste un obstacol. In mod instantaneu o sa stiti daca
saritura se poate face sau nu. Daca raspunsul este "nu", va exista un blocaj.
Orice incercare de a ne impotrivi deciziei interne va esua. Motivul este ca un
raspuns de tip "nu", inseamna, in mod esential, ca nu exista model care sa
activeze muschii corpului nostru, deoarece toate simularile au dat rezultate
negative. Daca raspunsul este "da", atunci exista o mare probabilitate ca saritura
sa fie un succes. Modelul care va controla saritura va fi exact acela pe care s-a
facut ultima saritura simulata reusita.
Pr
|