functie de
particularitatile fiecarei miscari in parte si in functie de comportamentul din
trecut si in functie de comportamentul anticipat si in functie de obiectivul care
trebuie atins si in functie de diversi factori perturbatori externi, se vor
activa/dezactiva intr-o ordine precisa, toate aceste fibre musculare, fiecare cu
forta adecvata rezolvarii problemei concrete. In fiecare moment se anticipeaza
problemele care ar putea sa apara si se fac corectii inainte ca problemele sa
ajunga sa se manifeste.

Exemplu: viteza de lucru a unui model
In legatura cu anticiparea prin simulare pe model, am vazut o fotografie cu un
jucator de base-ball. Jucatorul tocmai incerca sa prinda din zbor o minge rapida.
In fotografia de mare viteza se putea vedea mingea indreptindu-se direct in manusa
jucatorului. Senzationalul acestei fotografii era faptul ca ochii priveau acolo
unde a fost mingea cu ceva timp in urma. Modelul pentru prinderea mingii a
anticipat deci pozitia mingii in baza informatiei anterioare de la ochi astfel ca
actiunea a fost un succes chiar daca ochii nu au mai putut sa dea informatie
adecvata in timp real si chiar daca viteza cu care poate fi miscata mina nu este
prea mare. Acest exemplu ilustreaza imensul avantaj al constructiei si operarii de
modele. Viteza efectiva de actiune poate fi mult mai mare decit viteza intrinseca
de actiune a componentelor.

Cei care merg pe munte, pe poteci foarte accidentate si cu un rucsac greu, care
isi schimba usor pozitia in timpul mersului, stiu ca acest mers se poate face cu o
siguranta exceptional de ridicata. Din experienta mea directa, dupa 10 zile de
mers pe trasee montane de creasta, ma laudam ca nu am facut nici un pas gresit.
Totdeauna m-am minunat de imensele capacitati de prelucrare a informatiei si de
viteza cu care se fac aceste operatii neinchipuit de complicate.

In aceasi ordine de idei, am avut o situatie pe munte cind, avind rucsac greu in
spate, mi-a alunecat o piatra de sub picior si am cazut. Modelele active nu au
fost in stare sa anticipeze aceasta posibilitate. Aici, capacitatea de a face un
model nou, adecvat noii realitati externe, este putin probabila. Asa cum stim, in
aceasta situatie actioneaza PSM-ul. Totusi, si acum ma minunez de faptul ca in
urma cazaturii nu am patit absolut nimic rau (a fost practic o cazatura controlata
dar in afara constiintei mele). De obicei PSM-ul incearca sa salveze ce se mai
poate salva si aici