exista si varianta ca el poate accepta ruperea unei miini ca
sa salveze ce este mai important.

In legatura cu aceasta problema concreta, mai exista si varianta ca s-a creat un
model paralel cu cel de mers. Acest model a facut predictia ca acea piatra va
aluneca si a construit un model de salvare in afara "liniei" PSM-ului. Totusi,
teoria prevede numai doua "linii". Una a PSM-ului si alta a ZM-ului care
controleaza activitatea globala. S-ar putea ca ZM-ul sa lase ZAM-ul din acel
moment sa actioneze si in paralel sa construiasca modele paralele pentru situatii
noi pe care sa le activeze in situatii speciale. Acest tip de comportament, desi
nu este propriuzis interzis de teorie, nu se intilneste intr-un mod suficient de
clar ca sa poata fi sustinut.

Totusi, ceea ce se stie este ca mai multe modele, total independente, pot fi in
activitate simultana, in orice creier. Asta este sustinut clar de faptul ca noi
avem idei care apar in legatura cu probleme care aparent sunt uitate. In orice
caz, in momentul in care avem o idee, este posibil sa desfasuram o activitate care
nu are nici o tangenta cu domeniul de unde a venit ideea. Problema este daca un
model care este element intr-un ZAM poate sa fie activ in timp ce un alt model al
aceluiasi ZAM poate fi de asemenea activ. In principiu acest lucru ar putea sa se
intimple dar problema de baza este daca ZAM-ul care controleaza activitatea
principala va sti sau nu ce model sa comute atunci cind un model nu mai face fata.
Atunci cind un model nu mai face fata interactiei cu o realitate externa data, asa
cum stim, se activeaza automat PSM-ul. Daca exista sau nu posibilitatea de a se
activa alt model, ramine o problema deschisa.

Problema mersului, a sariturilor si a alergarii (care este intermediara intre mers
si sarituri) este neinchipuit de complicata si nu cred ca, in viitorul previzibil,
robotii se vor apropia macar de performantele unui pui de gaina de citeva zile
care alearga pe un teren accidentat.

Cataratul in copaci, in cazul oamenilor, este o activitate si mai complicata decit
mersul si sariturile. Problema fundamentala este lipsa de informatii suficient de
precise despre rezistenta crengilor. Modelele care se construiesc vor fi in stare
sa faca o predictie de evaluare asupra rezistentei fiecarei crengi dar modelul va
avea si multe simulari in care creanga se poate totusi rupe. ZM-ul va trebui sa ia
in consideratie aceste multiple variante date