ima data cind am avut clar in minte cum functioneaza creierul animal sau uman a
fost atunci cind am gasit un raspuns la intrebarea: "de unde stie creierul daca o
saritura se poate face sau nu?"

Concluzia care se poate trage din aceste analize este ca orice actiune asupra
realitatii externe este precedata de o simulare, mai mult sau mai putin elaborata.
Fara un model adecvat nu este posibila nici o actiune. In timpul actiunii, corpul
este controlat de modelul pe care s-a facut ultima simulare reusita. Rezultatul
este ca o activitate extrem de complicata, asa cum este mersul, se face cu o
precizie si o eleganta remarcabila.

La prima vedere mersul pare o activitate relativ simpla. La o analiza mai atenta
se poate constata o complexitate extrem de mare. Prima problema este pastrarea
echilibrului in mers. Stabilitatea in mers a omului dar si a animalelor este o
stabilitate dinamica. Asta inseamna ca, daca, de exemplu, am "ingheta" pozitiile
muschilor intr-o pozitie intermediara, corpul nu ar mai avea stabilitate si ar
cadea. In timpul mersului, modelele anticipeaza, prin simulare, miscarea corpului
si trimite comenzi adecvate in avans. Daca nu ar exista anticiparea evolutiei si
daca ne-am baza numai pe traductoare de pozitie si stabilitate, informatia ar
ajunge cu intirziere la modelul care ia decizia si deci sistemul ar avea
stabilitate redusa. In paranteza fie spus, asa functioneaza de obicei majoritatea
sistemelor de stabilizare electronica (asteapta ca ceva sa se intimple deja pentru
a face corectia).

In cazul creierului, informatiile de la traductoarele de pozitie si stabilitate
sunt folosite pentru a anticipa posibilele probleme din viitor si a lua masuri,
inainte ca ele sa apara. Aceasta este stabilitatea dinamica si, dupa cite cred eu,
acest tip de problema nu poate fi inca rezolvata in timp real, pe un sistem
complex, in viitorul previzibil, de nici un calculator existent, din cauza puterii
lor inca mult prea reduse.

De aici se poate vedea, extrem de usor, imensa capacitate de prelucrare a
informatiilor de care este capabil orice creier, cam de la mamifere in sus. Cele
mai primitive mamifere, cu creierul de citeva zeci de grame, sunt in stare de
performante inca si mai mari in domeniul mersului si stabilitatii in alergare si
in sarituri decit omul.

In aceasi ordine de idei sa ne gindim ca pentru mers este nevoie de comanda
corelata a mii de fibre musculare. In mod dinamic, adica in