lexul Paranoico-schizofrenic (XPSC)

Paranoia indusa (XIP induced paranoia) apare la oamenii normali carora li se
impune prin forta un model invariant. PSM-ul lor nu contine nici un model
invariant dar, ei sunt fortati sa foloseasca permanent un model invariant. Cind
asta se intimpla avem paranoia indusa.

Exemplu de paranoie indusa: sistemul comunist se bazeaza pe modelul "Clasa
muncitoare este purtatoarea progresului". Acest model invariant a fost impus prin
forta dar apoi a fost acceptat de bunavoie de populatii uneori de dimensiuni
continentale. Totusi comunistii autentici sunt doar cei care au acest model inclus
in PSM. In aceasta ultima situatie ei sunt, conform definitiei, paranoici (XP).

Cei bolnavi de XIP, vor dezvolta modelul impus prin forta, folosind inclusiv
limbajele logico-matematice (sunt nenumarate tezele de doctorat care sustin
comunismul).

Referindu-ne atit la paranoia patologica (XP) cit si la paranoia indusa (XIP),
este totusi evident ca la o realitate externa dinamica nu i se potriveste un
model invariant. Cum modelul invariant trebuie sustinut de realitatea externa,
singura posibilitate este de a distorsiona modelele asociate realitatii externe
pentru a se armoniza cu modelul invariant.

Prin distorsionarea unor modele pentru a se potrivi cu modelul invariant este
posibil, teoretic, sa construim o structura armonica si logica. In practica insa
acest lucru este putin probabil. Asta spune ca, pentru aceeasi realitate externa,
trebuie construite mai multe modele diferite pentru a se integra armonic/logic in
diversele parti ale structurii. Practic, realitatea externa trebuie reflectata pe
sectiuni de modele (aceleasi fapte din realitatea externa sunt interpretate
diferit in functie de conjunctura). Dar asta inseamna schizofrenie. Acesta este
deci complexul paranoico-schizofrenic (XPSC).

Concluzie: O structura paranoica va deveni si schizofrenica pe masura ce structura
devine din ce in ce mai complexa.

E.T.A. 21: Dizarmonii ale functionarii creierului

Din teoria generala se stie ca exista' doua moduri de interactie intre oameni si
realitatea externa. Primul mod de interactie consta in a obtine modele din ce in
ce mai bune ale realitatii externe (ZM). Al doilea mod de interactie este de a
modifica realitatea externa in baza unor modele de actiune (ZAM).

Dizarmoniile sunt legate de importanta care se acorda fiecarei facilitati. Astfel,
exista oameni mai orientat