un singur model. Dar, daca nu are destule informatii si nu-si da
seama de asta, acesta este un semnal ca poate exista o problema. Testul este in
general trecut cu bine daca persoana isi mentine flexibilitatea chiar dupa ce,
aparent, exista suficienta informatie pentru a se stabiliza la un model. Existenta
flexibilitatii este inteleasa ca o garantie ca acea persoana are capacitatea de a
construi modele cu bataie lunga. De asemenea nu are un OMPSM.

Exista un joc care particularizeaza acest test. Se construieste un model. Cel care
este testat trebuie sa ghiceasca modelul. Pentru asta el trebuie sa intrebe iar
raspunsurile pot fi numai de tip Da/Nu.

T2: Test de detectare a paranoiei
Persoana accepta o schimbare intr-un model stabilizat, daca realitatea externa
impune asta. Intr-o situatie practica, o persoana interactioneaza cu realitatea
externa si construieste un model care da predictii bune asupra realitatii externe.
La un moment dat, un element din realitatea externa este schimbat. Daca persoana
detecteaza schimbarea si corecteaza modelul (precum si modelele cu care se leaga),
asta este o indicatie buna de normalitate. Pentru o persoana banuita de paranoie,
evident ca se foloseste modelul banuit a fi OMPSM.

Aici este de accentuat ca paranoicii pot distorsiona oricit de mult realitatea
externa pentru a fi compatibila cu OMPSM-ul lor. In consecinta, testul urmareste
sa vada daca persoana suspecta de paranoie va modifica modelul suspect de a fi
OMPSM.

Testele, asa cum au fost exemplificate, pentru a fi practice, trebuie sa mai ia in
considerare o deficienta de proiectare a creierului, descrisa de teoria generala.
Este vorba de faptul ca orice model imagine are o problema fundamentala: pe un
model imagine nu se poate stabili importanta pe care o are un element sau o
relatie. Modelul imagine ramine armonic pentru o infinitate de importante date
elementelor/relatiilor. Datorita acestei probleme, paranoicii nu-si dau seama de
boala lor.

Testul T2 poate detecta paranoia in mod indirect, prin faptul ca un paranoic nu
poate sa modifice OMPSM-ul. Testul direct de detectare a paranoiei ar trebui sa se
bazeze pe faptul ca un model simbolic nu are deficienta fundamentala a modelelor
imagine. In consecinta, daca anumite realitati externe se pot modela atit pe model
imagine cit si pe model simbolic, cele doua abordari ar trebui sa faca aceleasi
predictii. Daca exista o diferenta, modelul gresit este