magine normal). Pe aceasta harta se pot simula
diverse cai de atingere a unui obiectiv dat, chiar daca apar probleme sau
modificari. Totusi, navigatia dupa harta (model imagine normal) presupune
existenta si operarea unui model imens. Invatarea traseelor (modele poveste) da
rezultate imediate dar poate produce mari dificultati daca apar modificari si alte
pertubatii in realitatea externa. In plus, a invata trasee este usor la inceput
dar pe masura ce creste numarul de trasee, cantitatea de informatie care trebuie
memorata creste extrem de mult. Prin invatarea modelului normal este rezolvata
orice problema de navigatie si deci, indiferent de cite noi trasee se cer,
cantitatea de informatie aditionala este neglijabila.

In practica se folosesc ambele metode. Acest tip de abordare, desi a fost
exemplificat pe o situatie particulara, se poate intilni in absolut toate
domeniile de activitate umana.

Modelele poveste dezvoltate ca modele cu bataie lunga pot favoriza paranoia indusa
din cauza favorizarii pe criterii arbitrare a anumitor relatii intre elemente si
din cauza dificultatilor de control. De acest pericol nu sunt ferite nici
cursurile universitare, atunci cind ele nu sunt generate de un model simbolic
declarat de la inceput.

Modelele poveste sunt integrate in structura normala de modele si deci pot fi
controlate de ea.

Modelele de ecranare
Asa cum am mai aratat, orice model poate sa evolueze singur, folosind informatiile
din realitatea externa sau de la alte modele, pentru a-si cistiga stabilitatea
(armonia sau logica). Odata ce un model are o problema, el va continua sa fie
activ pina la rezolvarea problemei (adica pina isi va regasi stabilitatea).

Exista' insa probleme fara solutie. Modelul va continua sa caute o solutie, la
nesfirsit, punind astfel in pericol stabilitatea sistemului de modele.

Principala problema fara solutie este problema mortii. Aceste tipuri de modele
sunt specifice numai oamenilor, care au modele suficient de puternice care sa
prezica moartea, mai repede sau mai tirziu, a oricarei persoane.

Aici insa apare o problema. PSM-ul are, prin proiectare, sarcina de a asigura
supravietuirea vesnica, neconditionata a acelei persoane. Predictia unor modele
este ca moartea este inevitabila. Aceasta problema este extrem de periculoasa
pentru stabilitatea creierului din cauza ca, activind permanent PSM-ul, pot sa
apara bucle infinite de cautare a unei solutii care nu