mulata nu
reuseste, creierul va fi blocat sa actioneze. In acest fel se explica, de exemplu,
de ce in fata unui obstacol care trebuie sarit, noi stim extrem de repede daca
saritura se poate face sau nu. Daca raspunsul este "da" atunci se va face o
saritura identica cu ultima saritura simulata reusita, cu foarte mari sanse de
succes. Daca raspunsul este "nu" atunci, neexistind model, creierul este blocat sa
execute acea actiune.

Nici o actiune a creierului nu se poate face, deci, decit daca acea actiune a
putut fi executata prin simulare, cu succes. Actiunea va fi exact ca aceea care a
avut succes la simulare. Acest mod de interactie cu realitatea externa este urmat
in absolut orice actiune, indiferent daca ea se refera la actiunea imediata asupra
realitatii externe sau la o actiune care este planificata in viitor.

Mai este de adaugat ceva in legatura cu frecventa si viteza de executie. Astfel,
cind mergem pe un teren absolut plan, creierul va continua sa simuleze fiecare pas
in parte inainte ca pasul sa fie executat in realitatea externa. In fapt, chiar in
aceasta situatie extrem de simpla, din cauza imperfectiunilor fiecarui pas si din
cauza schimbarii centrului de greutate a persoanei si in functie de diverse cauze
interne sau externe si in functie de orice alte cauze, fiecare pas va fi un unicat
adica, pentru fiecare pas in parte se va face cel putin un model ZAM.

Daca mergem pe un teren accidentat, nu numai ca fiecare pas va fi un unicat, dar,
chiar in timp ce un pas este executat, pot sa apara schimbari in functie de
situatia concreta din fiecare moment. De exemplu, daca un pas este in executie si
daca apare un factor perturbator (piciorul aluneca usor la start, de exemplu, sau
simularea a avut erori, etc.), modelul ZAM se va reactualiza, va simula noua
situatie, va gasi solutia optima si va reactiva alt set de functii.

Rezultatul este ca o activitate extrem de complicata, cum este mersul pe teren
accidentat, se face extrem de sigur si chiar elegant, datorita simularii repetate
pe model a fiecarui pas, chiar in timpul desfasurarii acelui pas. Problema este
reluata pe larg in sectiunea de aplicatii.

Asa cum am spus, acest procedeu de simulare continua in avans a oricarei
activitati, este folosit in orice activitate a creierului (animal sau uman), nu
numai in actiunea asupra realitatii externe. In plus, metoda este folosita atit in
actiunea imediata asupra realitatii externe cit si i