ltati de restabilire a armoniei.

Exemplu: problema pe care a avut-o Copernic in incercarea de a impune conceptia
heliocentrica. Aproape toti contemporanii lui aveau o structura armonica de modele
bazate pe ideea ca Pamintul este centrul Universului. Acea structura de modele
desi era "gresita", facea predictii corecte asupra miscarilor majoritatii absolue
a corpurilor ceresti (prevedea precis aparitia eclipselor, de exemplu). Imensa
rezistenta la impunerea conceptiei heliocentrice este explicata deci foarte usor
de MDT.

Aici vom face o observatie generala care va fi tratata ceva mai in detaliu intr-o
aplicatie. Este vorba de faptul ca, datorita modului anormal de aparitie a limbii
de comunicatie generala (GCL), definitiile celor mai multe cuvinte asociate
functionarii creierului sunt imprecise sau ambigue. Una din deciziile
fundamentale facute de mine in constructia acestei teorii este de a nu inventa, pe
cit posibil, cuvinte noi. Din cauza asta, o serie de cuvinte existente au trebuit
sa fie redefinite in conditiile in care cuvintele aveau deja una sau mai multe
definitii descriptive, date de dezvoltarea spontana a limbii, in decursul
timpului. Teoria are un capitol despre definitii, in sectiunea de aplicatii.

Orice modificare intr-un model inseamna', practic, refacerea de la zero a
modelului. Un model "gresit" (adica neadecvat unei realitati externe date) se
poate corecta doar prin reconstructie totala, de la zero.

Un model odata integrat in structura de modele, este imposibil de a fi sters si
aproape imposibil de modificat. Din aceasta cauza, modelele ZM sunt in general
modele concept (foarte generale) care sunt particularizate, in mod dinamic, la
realitatea externa concreta, prin actiunea modelelor M.

Exemplu: un posibil model ZM este modelul propriei noastre case. De cite ori ne
intoarcem acasa, este posibil sa vedem ceva mici schimbari in casa, facute de alti
membrii ai familiei. Acest lucru nu schimba modelul ZM-general dar duce la
constructia sau reconstructia de alte modele locale, asociate micilor schimbari.

In functionarea curenta a creierului, un model ZM are acces simultan la toate
modelele M (asociate simturilor) astfel ca el poate sa genereze o realitate extrem
de complexa prin corelarea diverselor informatii date de diverse modele M. In
acelasi timp, pot exista mai multe modele ZM care au, fiecare in parte, acces la
toate modelele M. Totusi, in interactia complexa cu