ncerca automat sa
prezica ce va urma si sa-i faca placere cind diferenta intre predictie si
realitatea externa este "acceptabila".
Concluzie: Muzica este definita ca un model imagine de tip S-M, format din sunete
percepute ca fiind corelate si unde probabilitatea de a prezice in mod acceptabil
ce va urma este in general mare. Receptivitatea muzicii este asociata cu ce este
si ce nu este "acceptabil", atunci cind facem comparatia intre predictie si
realitatea externa. Cuvintul "acceptabil" este asociat direct cu capacitatea de a
construi/reconstrui un algoritm de generare a unei secvente de sunete.
Vom spune aici citeva cuvinte legate de arte in general. Toate artele "clasice",
conform teoriei, sunt in declin puternic. Muzica s-a atasat la timp de modelele
simbolice si in acest fel s-a "salvat". Totusi, pictura si sculptura nu au putut
fi sustinute prea mult de modelele simbolice (exceptind partea tehnica) asa ca
sunt in declin accentuat. Poezia este de fapt disparuta deja. Mai exista doar
forme rudimentare de poezie asociate muzicii. Teatrul, care se bazeaza atit pe
modele imagine cit si pe modele simbolice, inca mai are resurse. Totusi, in
teatru, temele "eterne" sunt de mult depasite de evolutia creierului in domeniul
modelelor simbolice.
Cinematograful va fi tratat separat.
E.T.A. 8: Cinematograful
Construim un model simbolic local asociat subiectului cu urmatoarele supozitii:
- gindirea bazata pe modele simbolice continua sa fie in ascensiune. Ea genereaza
avansul stiintific si tehnologic.
- majoritatea populatiei nu mai poate urma aceasta linie a modelelor simbolice
(reactie fundamentalista).
- reactia fundamentalista inseamna reintoarcerea la modele imagine
- reintoarcerea la modele imagine nu mai este posibila decit partial, din cauza
reducerii capacitatii tehnice a oamenilor de a mai opera modele imagine.
Reactia fundamentalista de reintoarcere la modelele imagine este deci perturbata
puternic de pierderea abilitatilor in domeniul modelelor imagine. Motivul este ca
evolutia creierului spre modele simbolice se face in detrimentul modelelor
imagine.
Aici facem supozitia ca, in conditiile in care volumul creierului nu s-a schimbat
dramatic, cel putin in ultimii 2300 de ani (de la Euclid), cresterea capacitatii
de operare cu modele simbolice ar trebui sa duca in mod natural la scaderea
capacitatii de a opera modele imagine.
Aceasta supozitie explica de ce reactia fundamental
|